Blestemul lui Arghezi – „Să vrei peste mie, să poți pân’ la șase” – suflă aprig prin fotbalul nostru. Plouă cu echipe născute și hrănite nu pentru succes, ci pentru supraviețuire. Camuflați în tacticieni, cruciații lui 1-0 recurg la tertipuri care provoacă jenă privitorilor onești. Victoria prin cezariană e barometrul meschinăriei din campionat. Ea exprimă cifric realitatea unui fotbal flenduros, croit din minciuni, inflamări grotești și stridențe. Blestemul lui Arghezi îneacă minimum o jumătate din vestiarele Ligii I. Se joacă primitiv, alandala și fără scânteie. Fiecare etapă are cel puțin trei meciuri chinuitor-soporifice, în care fluierul de pe urmă înseamnă fie trezirea, fie grațierea publicului. Campionatul acesta sărăcăcios până la revoltă produce ierarhii rezistente doar de la Curtici la Mangalia. Cum ieși din țară, cum riști să te scarmene cine te prinde. Una dintre explicații constă în felul cum se câștigă un meci cu 1-0, în artificiile nedemne care înlesnesc victoria. Și dacă tot nu mai putem oferi lumii fotbaliști râvniți sau echipe de temut, măcar să le punem la dispoziție un îndreptar pentru victorii mici, un ghid al fotbalului ciupitativ. Iată, așadar, pașii care trebuie făcuți când o echipă conduce cu 1-0 și nu-i trece prin cap să-și propună mai mult: 1. Prăbușirea la pământ din te miri ce. După ce-ai marcat, aruncă-te pe jos la fiecare contact și așteaptă-i pe oamenii cu targa. Ține-te de falcă, deși ai fost atins ușor la gleznă. Privește-ți oripilat genunchiul. Tăvălește-te ca vrabia prin praf în așteptarea ploii. Urlă cât te țin plămânii și flutură dramatic dintr-o mână, vestind iminența unei catastrofe.
2. Dispariția copiilor de mingi. La 1-0, puerochibiții de pe margine se transformă din atu în handicap. Retrage-i urgent și încuie-i în vestiar. Le vei reda libertatea fie la sfârșitul meciului, fie dacă – Doamne apără și păzește! – adversarul egalează.
3. Opacitatea față de hotărârile arbitrului. Când ești portar, în felul ăsta câștigi secunde bune. Până se apropie arbitrul de tine, până își notează cartonașul galben în carnețel, până îți explică de ce ți l-a arătat, până îți exprimi stupoarea și încerci apoi să fii împăciuitor și rezonabil, se poate scurge peste un minut.
4. Grija pentru ținuta personală. Nu poți bate o lovitură liberă de la 70 de metri în orice condiții. Încearcă să arăți ireproșabil, chit că joci pe ploaie și noroi. Fii cochet și deprinde ticurile unui dandy de gazon. Vâră-ți tricoul în șort, întinde-ți meticulos jambierele, șterge mingea până lucește ca un pepene glasat.
5. Pedanteria oganizatorică. În toiul unei faze fierbinți aruncă o a doua minge pe teren. Ți-a scăpat, n-ai vrut, nu știi cum a ajuns acolo, dar se-ntâmplă, cere-ți iertare, de-acum încolo o să fii mai atent.
6. Gândirea de strateg. În ultimele minute, schimbă-l întotdeauna pe jucătorul aflat la cea mai mare distanță de locul pe unde trebuie să iasă de pe teren.
7. Ambâțul fudul. După toate acestea, laudă-ți mentalitatea de învingător, vorbește despre spiritul de echipă și despre puterea de sacrificiu și anunță că abia aștepți să-i înfrunți pe profesioniștii adevărați din Europa. Delirează liniștit. Niciunul dintre ei nu te aude.
articol scris de Radu Paraschivescu
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER